Jocul de poker a fost multă vreme (aproape 200 de ani, din informațiile cunoscute) jocul aventurierilor.
În secolul al XIX-lea, muncitorii de pe vasele cu abur de pe fluviul Mississippi au făcut jocul popular (acesta fiind adus de către emigranți de undeva din Europa, cu origini încă incerte).
Apoi, în timpul „goanei după aur” a ajuns în California, Alaska și pretutindeni în America, fiind nu numai o distracție pentru muncitori și aventurieri, ci și un mod al unora de a-i „curăța” de bani pe alții mai puțin atenți.
Pe atunci – și multă vreme după aceea – într-o partidă de poker se intra practic cu sume limitate doar de bugetul personal, iar pariurile nu aveau limită de sumă. Se juca sălbatic și micile sau marile averi treceau dintr-o mână în alta în câteva minute.
Însă jocul de poker s-a „domesticit” între timp și acum este jocul predilect al tuturor americanilor de toate rangurile. Un cămin tipic american are o dată pe săptămână un „homegame” – o partidă de poker (cel mai des în format Texas Hold’em No Limit) jucată pe mărunțiș.
Ce este interesant și relevant pentru cei care caută soluții optime de administrare a bugetului personal este modul în care acest joc a încetat să mai fie arma „băieților răi” și a devenit un joc al minții, intuiției și echilibrului. Invenția care a revoluționat pokerul și l-a facut exemplu de eficiență inclusiv în investiții este ceea ce se numește „managementul bankrollului”.
Acesta s-a realizat în mai multe moduri. Întâi, s-au introdus jetoanele, pentru o mai buna gestionare a sumelor. Apoi – și aici este găselnița genială – s-au stabilit limite la mize și la numărul de jetoane.
Dacă înainte miza era cea decisă pe moment, de la o mână la alta, și banii folosiți la masa de joc erau fără limită, noile reguli (introduse la începutul secolului XX) au impus, pentru protecția jucătorilor, mize fixe și sume maxime de bani cu care se putea intra in joc.
Așadar, un jucător de poker care alege să joace de exemplu la miza de 1$, nu poate intra în joc cu mai mult de 100$, adică de 100 de ori miza. Deci nu pune la bătaie decât o sumă limitată din banii personali, iar acest detaliu a făcut din poker un joc civilizat și sigur.
Mai mult: jucătorii profesioniști au stabilit o regulă de bază a managementului banilor: nu este indicat să joci la mize mai mari de o sutime din bugetul total. Altfel spus, cine vrea să joace la miza de 1$ va intra la masa cu 100$, însă bankrollul său va trebui sa fie de o sută de ori mai mare, adică 10.000$.
În timp, regula s-a mai îmblânzit și a devenit normal ca bankrollul să fie de doar 50 de ori, chiar 20 (în funcție de abilitățile la joc) mai mică decât miza partidei.
Rezultatul acestor măsuri a fost o stabilizare fără egal a fluctuațiilor bugetelor jucătorilor profesioniști și amatori. Altfel spus, nimeni nu mai rămânea fără casă jucând poker, nimeni nu-și mai periclita sănătatea financiară. Fluctuațiile bankrollului erau – și sunt – ținute sub control de aceste reguli stricte de gestionare a mizelor.
Și lucrurile au evoluat mai departe. În secolul nostru jucătorii profesioniști de poker au ajuns la mare preț pe Wall Street tocmai datorită capacității lor de a gestiona bani.
Principii precum „stop-loss”, diversificarea portofoliului sau managementul financiar sunt pentru acești jucători a doua natură. Jucători faimoși de poker au fost cooptați în gestionarea unor fonduri masive de investiții și au avut performante uimitoare, ținând sub control fluctuațiile financiare și minimizând riscurile cu instrumente teoretice importate din cariera lor de jucători de poker.
Principiile pokerului au fost extrapolate la afaceri si investiții, iar marii teoreticieni ai pokerului au devenit consilieri căutați la bursă. Iată de pildă, un articol al antrenorului de poker Tommy Angelo destinat investitorilor. Brokerii de pe Wall Street primesc cursuri de poker și s-a ajuns ca până și soluții la crizele financiare să fie căutate tot în filozofia acestui joc.
Nu în ultimul rând, capacitatea lor de a drămui și repartiza aproape perfect fondurile a făcut din mulți jucători de poker buni antreprenori și oameni de afaceri. Cel mai apropiat exemplu este cel al profesionistului român Alin Matache.
El a decis să își diversifice activitatea și, pe lângă poker, a deschis o fabrică de bere artizanală care acum are majoritatea mărcilor în marile topuri ale berarilor. Brandul Ground Zero este acum faimos între consumatorii români de bere IPA și este o marca înalt apreciata în lumea întreagă.
Oricât de simplu și distractiv ar părea, iată că pokerul are ramificatii majore în finanțe și nu numai. De curând, este studiat în universități de către specialiștii în inteligența artificială care speră să folosească algoritmii acestui joc pentru dezvoltarea de soluții în domenii aparent fără legătură, precum medicina, meteorologia și orice alte domenii în care omul este „bluffat” de realitatea imprevizibilă.
Autor: Andrea Smith
Disclaimer și avertisment cu privire la riscuri: Informaţiile sau materialele prezentate pe site-ul IdeiSiBani.ro nu sunt şi nu pot fi considerate recomandări de investiţii sau de cumpărare, vânzare sau păstrare a unui anumit instrument financiar. Site-ul IdeiSiBani.ro avertizează cu privire la riscurile ridicate pe care le implică tranzacţionarea şi investiţiile în instrumente financiare, incluzând, fără ca enumerarea să fie limitativă, fluctuaţia preţurilor pieţei, incertitudinea dividendelor, a randamentelor şi/sau a profiturilor, fluctuaţia cursului de schimb. Performanţele trecute nu reprezintă garanţii ale performanţelor viitoare ale instrumentelor financiare. În consecință, site-ul IdeiSiBani.ro recomandă abordarea instrumentelor financiare numai în cunoştinţă de cauză şi după o documentare prealabilă.